Dragii mei, în afară de beneficiile pe care le au în atenuarea diverselor probleme de sănătate, caisele ne mai dau o crenguță de ajutor, dacă respectăm anumite reguli și ne ținem de dietă. Putem să slăbim chiar și de 5 kg. într-o săptămână.
Teritoriul lor de origine se află la granița dintre Rusia și China, primele atestări ale caisului fiind din anul 3000 î.H. Sâmburii lui, împreună cu cei ai piersicului, au ajuns în spațiul European pe Drumul mătăsii, iar în anul 60 î.H. caisele au fost semnalate în Grecia, apoi pe teritoriul Imperiului Roman.
Medicina tradițională chineză le folosea în boli degenerative și pentru prelungirea vieții.
În jurul secolului I, d.H. mai toate grădinile se mândreau cu caiși, fructele lor, proaspete sau uscate, fiind desertul preferat al acelor timpuri.
Artizanescu vă propune o dietă care se bazează pe caise. Timp de o săptămână, vom mânca numai caise sau compoturi făcute din această teribilă fructă. Avem voie să bem apă plată, nu mai mult de 2 litri pe zi.
Dieta poate părea grea unora, dar e benefică și puteți încerca măcar două zile să vă țineți de ea. Nu veți regreta!
Mic dejun: mâncați caise crude cât puteți. Pe săturate!
Gustarea de dimineață: un pahar cu suc de caise (făcut de voi la storcător), completat, eventual, cu apă plată. Fără zahăr!
Prânz: caise crude, câte puteți mânca.
Gustarea de după-amiaza: compot de caise neîndulcit.
Cină: compot de caise neîndulcit.
Ca această dietă să aibă rezultatele scontate și să le păstrați cât mai mult timp, iată și câteva sfaturi foarte utile și ușor de urmat:
– nu mâncați mai mult de două kg. de caise pe zi pentru cele trei mese și două gustări!
-beți doar apă plată și maximum 1 litru de ceai de soc, mușețel sau sunătoare. Eventual, le puteți combina.
-în următoarele trei zile, după încheierea dietei cu caise, încercați să treceți treptat la alimentația normală.
Succes!

DFM

Bucataria Artizanescu | Comentarii (0)

Se spune că, în Sâmbăta Mare, toate florile au rămas treze la privegi, numai macul a adormit. Auzindu-şi, totuși, semenele strigând „Hristos a înviat!”, macul s-a trezit şi s-a ruşinat atât de tare, încât şi-a schimbat culoarea din alb, cum era până atunci, în roşu aprins.
Romanii şi grecii considerau macii un simbol al dragostei. Romanii îi considerau drept vindecători ai rănilor din dragoste, iar grecii îi vedeau ca pe un semn al fertilităţii, dătători de sănătate şi de putere.
La noi, în tradiția populară copiilor agitați li se dădea pentru calmare și somn ceai din capsule uscate de mac ori semințe fierte în lapte.

Unii țărani puneau flori roșii de mac într-o ceșcuță cu apă fiartă si aceasta se bea pentru somn.
Se mai punea, în acest scop, în scalda copiilor, planta întreaga sau numai capsulele.

De-a lungul timpului, macii au simbolizat somnul, pentru că opiul extras din maci este un sedativ, au simbolizat pacea, dar şi moartea, prin culoarea de roşu aprins a florilor de mac.
O legendă romană soune că macul ar fi fost creat de Hypnos, zeul somnului, care încerca să o ajute pe Ceres, zeiţa recoltelor, care nu mai putea să dea rod lanurilor de grâu, fiind prea epuizată după ce-şi căutase fiica rătăcită. Macii au ajutat-o să doarmă şi, după ce zeiţa s-a refăcut, grâul a început din nou să crească.
Prezenţa macilor a rămas, de atunci, în credinţa populară, esenţială pentru recoltă.
Potrivit legendelor creştine, macul ar fi apărut din sângele vărsat de sfinţii martiri.
Având semnificaţii dintre cele mai variate, macul simbolizează frumuseţea şi gingăşia persoanei căreia îi este oferit, este floarea dragostei pasionale, dar este şi simbol al odihnei sufletelor celor adormiţi întru Domnul.

DFM

Natură | Comentarii (0)

Azi am avut marea bucurie să primim de la COMPARI.RO o Diplomă de Excelență, pe baza părerilor REALE ale clienților noștri.

Programul „Magazin de Incredere” este disponibil pentru Partenerii COMPARI.RO din 2009, iar astăzi, peste 1.000 de magazine online primesc feedback regulat cu privire la satisfacția clienților.

Conform părerii clienților noștri, Artizanescu.ro se află printre magazinele online care ofera servicii deosebite și de  calitate.  

ARTIZANESCU.RO IN PRESA | Comentarii (0)

„Cel mai vechi mărţişor datat din România, inscripţionat 1 Martie 1872, este în colecţia lui Georgian Anghel, un marinar de profesie în vârstă de 45 de ani.
Colecţionarul explică despre mărţişorul datat 1872 că „pe o faţă a acestuia se văd în coroană frunze de laur şi de măslin, în centru data, iar pe revers, aceleaşi frunze în coroană, în mijlocul cărora este o inimă înflăcărată pe care este pus un fald, apoi în partea superioară, pe un banner, este trecut numele România”.
„Clar, s-a marcat pe mărţişor România 1 Martie 1872. Nu poate fi asemuit cu o mărturie de botez sau cu orice altceva, pentru că dacă era din alt segment, sus nu mai scria România, pur şi simplu treceau un nume de persoană sau al unui eveniment”, susţine Georgian Anghel, adăugând că are preţiosul mărţişor de la o persoană cunoscută lui, un colecţionar din Iaşi.
Are în colecţie şi mărţişoare care o reprezintă pe Baba Dochia, cel mai vechi datat 1 Martie 1895, mărţişoare în formă de inimă sau de monedă.
Întreaga poveste, o puteți citi AICI. (Mulțumesc redacției ziarului Adevărul!)

P.S.
„Colecţionarul Georgian Anghel participă şi la Târgul de Mărţişoare desfăşurat, până pe 1 Martie, în aer liber, pe platoul Muzeului de Artă Populară Constanţa. Prezintă şi oferă spre vânzare un stoc limitat de monede-mărţişor autentice, confecţionate în anii 1905 şi 1906, în urma deciziei regelui Carol I de a se emite, prin monetărie, anumite monede cu gaură la mijloc, care să poată fi utilizate şi ca mărţişor. O monedă-mărţişor costă 50 de lei. Alături de acestea sunt expuse şi câteva mărţişoare filatelice, la preţul de 30 de lei, cu bustul Regelui Mihai I în uniformă militară reprezentat pe un timbru autentic, neştampilat, emis în anul 1940.”

Foto: Adevărul

Reportaje | Comentarii (0)

De ce vine iepurașul de Paști, dragii meii? Sunt multe povești și legende vechi transmise pe cale orală sau scrise. Într-una din ele, se spune că Eostre, zeița primăverii a găsit, într-o iarnă, o pasăre rănită. Ca să o salveze de la moarte, a preschimbat-o într-un iepuraș. Deși nu era pasăre, iepurașul a început să facă ouă.

Iepurele alb este văzut ca un simbol al purității și fertilității, datorită capacității sale de a se reproduce. În mod similar, în tradițiile scandinave, le era simbolul zeiței mamă.
Legenda iepurașului de Paște mai este legată și de povestea tristă a unei femei sărmane, care nu putea să le cumpere dulciuri copiilor ei.

Într-o seară, în timp ce-și frământa mâinile ca să găsească o soluție, i-a venit ideea să picteze niște ouă obișnuite, de găină, și să le ascundă în grădină. S-a gândit că a doua zi, copilașii ei vor găsi darurile și se vor înveseli. Dimineață, copiii au zărit un iepuraș prin grădină și au fost convinși că el a adus ouăle. Tare s-au mai bucurat!

De atunci, în fiecare an, copiii fac un cuib din frunze, mușchi sau iarbă în grădină, sperând că iepurele de Paște îl va umple cu ouă peste noapte.
Pentru creștinii medievali iepurele reprezenta un semn rău. Ei credeau că vrăjitoarele se transformă în iepuri de câmp, ca să le ia laptele vacilor lăsate să pască pe miriști.
Bunică-mea, Ioana, mi-a povestit demut, tare demult, eram mică, o legendă despre un iepuraș care a vrut să-l cunoască pe Iisus. Pe vremeea aceea, iepurii erau cu toții gri sau maronii. Niciunul nu era alb. A întrebat toate animalele unde-l poate găsit pe Iisus, dar nimeni nu i-a putut spune
Doar bufnița, care era înțeleaptă, i-a zis:
-Iepurașule! Fiul lui Dumnezeu se află în grădina Ghetsimani, dar cum ajungi tu acolo? Ești un biet iepure. E o cale lungă.
Iepurașul nu s-a descurajat, și a pornit să-l caute pe Iisus. A țopăit, a țopăit, și, în cele din urmă, a ajuns la grădina Ghetsimani. A așteptat răbdădor timp de trei zile și trei nopți, până când, în dimineața zilei de Paști, Iisus s-a întors în grădină.
Iepurașul nu-și mai încăpea în piele de bucurie. S-a apropiat și i-a sărutat piciorul unde erau rănile făcute de cuie. Mântuitorul l-a mângâiat și, în clipa aceea, blana animalului s-a făcut albă ca lumina.
Dana Fodor Mateescu

Reportaje | Comentarii (0)